Ianuaie 4

Ultimele zile a lunii ianuarie au fost destul de geroase pe meleagurile noastre, temperaturile scăzând până la -20 grade C. Pofta de mâncare a porumbeilor a crescut invers proporţional cu scăderea temperaturii.
Prea multe evenimente nu s-au întâmplat în ultimele zile a lunii. Cel mai important eveniment se pare că a fost alegerea noului conducerii a asociaţiei judeţene la data de 29 ianuarie 2011. Nici acest eveniment important nu mi-a adus emoţii deosebite, aflând numai în ultimele zile despre pregătirea alegerilor. Se pare că vechiul preşedinte a demisionat şi de aceea a fost nevoie de noile alegeri. Cauza demisiei nu-l cunosc, dar prea mult nu mă miră, fiind o funcţie cu multă muncă şi puţine mulţumiri din partea columbofililor. Oricum eu personal nu am avut probleme cu vechiul conducere şi sper să nu am nici cu cea nouă.
Noua conducere este formată din:

• Baricz Tamás Csaba, preşedinte de la clubul din Gheorgheni
• Papp Zsolt, vicepreşedinte de la clubul din Odorheiu Secuiesc
• Buzogány Csaba, responsabil tehnic-sportiv de la clubul din Odorheiu Secuiesc
• Miklós István László, secretar de la clubul din Miercurea Ciuc
• Dombi Dezső, preşedintele comisiei de disciplină de la clubul din Odorheiu Secuiesc
• Péter Zsolt, membru în comisia de disciplină de la clubul din Odorheiu Secuiesc
• Tamás Vilmos, membru în comisia de disciplină de la clubul din Miercurea Ciuc

Toţi sunt columbofili pasionaţi, dornici de afirmare. Sper că vor conduce destinele columbofiliei harghitene cel puţin ca predecesorii lor.
Ce aştept de la noua conducere? În primul rând corectitudine, asigurarea condiţiilor de a concura în mod onorabil, cu şanse reale la toate categoriile de zbor, susţinerea concurenţei şi nu în ultimul rând unificarea la concursuri a tuturor columbofililor din judeţ.

La porumbeii mei am administrat hrană puţin mai multă, suplimentând orzul cu cc. 15-20% porumb, 5% grâu şi 5% floara soarelui pentru a-i pregăti de vaccinarea contra paramixoviroză. Deocamdată încă nu am vaccinat porumbeii mei, dar deja am terminat la câţiva columbofili din zonă. În general efectivele vaccinate erau frumoase, sănătoase cu speranţe frumoase pentru sezonul care se apropie tot mai repede.
Nici anii trecuţi nu am avut prea multe evenimente, sau tratamente în această periodă. Altă dată am tratat porumbeii în această perioadă contra viermi, ceea ce anul asta nu am făcut.

0738152/2010

Este o femelă solzată deschis, deocamdată foarte neânsemnată. Probabil nici nu aş găsi-o din prima, dar nu numai pentru că este prea obişnuită şi puţin mai tardivă ci şi deoarece mă ocup mai puţin cu femelele, compartimentul lor fiind mai strâmt şi incomod. Este puiul femelei roşie cu masculul tânăr consangvin, despre care am mai scris.

 Fiind aşa neînsemnată, am fost nevoit să mă duc în coteţ şi s-o prind, ca să vă pot spune ceva despre ea.

De fapt nici nu este chiar aşa de rea, am găsit-o fără să caut prea mult. Arată ca şi în poza de mai sus, luat în mână am constatat că este destul de echilibrată, de mărime potrivită, nu este slabă, dar nici de îngrăşată nu pot să spun că este. Se pare că este mai reuşită decât fratele lui mai mare 0738108/2010. Este neaşteptat de blândă, cu toate că nu m-am ocupat deloc cu ea. Mai are o pană de aruncat din aripă, pe care probabil nu va mai arunca, decât la toamnă.

Din evidenţă văd că a participat la 11 antrenamente şi două concursuri, neavând nici o clasare, dar nici nu avea cum, nefiind cipuit pentru concursuri. Întârziere nu a avut nici una, ba de la unul dintre concursuri se şi clasa dacă avea electromicrocip. La observaţii în evidenţă cu data de 11.VIII. am scris că este cam slăbuţă.

După cele spuse ce prognostic să-i dau, sper să rămână până primul fond, mai încolo sincer, nu am speranţe.

0738154/2010

Este un mascul roşu, frate bun cu cei doi mai înainte amintiţi.
Când a fost mai tânăr era destul de slăbuţ, dar se pare ca a reuşit să-şi recupereze rămânerea în urmă, momentan este poate puţin cam prea mărişor. Este un porumbel destul de blând, fără defecte prea evidente.
Fiind puţin mai tardiv, nu l-am cipuit, de aceea nici nu a avut rezultate apreciabile de la concursuri din toamnă. De la primul concurs a avut o întârziere de o zi, iar de la celălate zboruri a sosit în prima zi. De fat nu a fost trimis decât la un singur zbor demn de remarcat după întârziere.

 

Cu toate că arată destul de bine şi este poate cel mai reuşit dintre fraţi, am impresia că nu va rezista până la sfârşitul sezonului 2011, iar dacă totuşi, atunci va fi un porumbel de bază în anii următori.

0738109/2010

Este fica femelei roşie cu acelaş mascul consnagvin despre care am scris mai înainte.

Este destul de echilibrată ca şi constituţie fizică. În general sunt mulţumit şi cu comportamentul ei, nefiind sperioasă şi nici la mâncare nu se înghesuie în mod deosebit. Totuşi ultima dată când am luat-o în mână mi sa părut că este puţin îngrăşată.

La concursul puilor a avut o prestaţie bună, obţinând patru clasări din patru lansări. 

Sper să nu mă dezamăgească nici la vârsta de un an, dar totuşi mi se pare să fie puţin cam demifondistă, decât maratonistă cu toate că tatăl ei are numai strămoşi maratonişti.

0738108/2010

Este puiul femelei roşie cu un mascul tânăr, consangvin pe porumbeii mei, destul de reuşit fenotipic, sper să se demonstreze calităţile de bun reproducător în anii următori.
Nu are culoarea tocmai frumoasă, dar ştim cu toţii că culoarea nu contează la concursuri.
În timpul verii, când era pui mai mic, mi-sa părut mai reuşit ca şi acum. Este puţin prea mare, cu corpul mai adânc, bate mai mult către forma ideală a celor de demifond. Este destul de liniştit, fără să aibă calităţi, sau defecte ieşite din comun. Se pare puţin cam îngrăşat faţă de ceilalţi, deşi nu am observat să fi fost lacom la mâncare. Anul trecut a mai avut un frate asemănător, puţin mai mare care nu a rezistat la solicitările expuse.

În sezonul de concursuri a puilor nu a reuşit să demonstreze calităţile de câştigător, cum de fapt nu a reuşit nici ceilalţi, obţinând două clasări mediocre din patru concursuri.
Nu ştiu de ce, dar parcă nu am încredere în el. Probabil că va avea clasări la viteze, dar nu va rezista la fonduri, sau poate chiar uliul îl va prinde primăvara.

Coccidioza

Coccidioza. Este o boală parazitară produsă de un parazit unicelular din ordinul Coccidia, fam Eimeridae.
Agentul etiologic: sunt coccidii din specia Eimeria columbanum şi Eimeria labbeanna. Coccidiile au un ciclu biologic destul de complicat trecând prin mai multe stadii evolutive sexuală şi asexuală în interiorul organismului gazdă şi în mediul exterior cu care nu doresc să plictisesc columbofili.
În mediul exterior oochişti de coccidii, forma infestantă, au o rezistenţa apreciabilă trăind chiar până la un an. Rezistă la temperaturi de 0 grade, dar sunt distruse de frigul de sub -15 grade Celsius. De asemenea şi căldura de 60-80 grade distruge în decurs de 10 minute.
Dezinfectantele uzuale în concentraţii normale nu numai că nu il distrug, ci înlesnesc dezvoltarea  acestora prin distrugerea florei bacteriene a cărei prezenţă împiedică dezvoltarea oochiştilor. Totuşi unele preparate cum sunt cele pe bază de iod, creolină,sulfatul de fier, sulfatul de acridinăîi omoară în decurs de 1-12 ore de contact.
Contaminarea cu coccidii se produce numai pe cale bucală cu oochişti maturi.
Coccidiile îmbolnăvesc de obicei tineretul animalelor.
O infestaţie moderată de obicei nu produce şi îmbolnăvire, dar infestaţiile masive pot provoca pagube serioase. Mai mulţi autori sunt de părere că coccidioza nu este o boală aşa de gravă la porumbei ca şi la alte specii de animale, unde chiar că produce pagube importante (de ex. la pui de găină).
Parazitul în cazuri grave atacă pereţi intestinelor producând enterită manifestată prin diaree uneori chiar sangvinolentă (dizenterie). Mai des infecţiile secundare sunt cele care agravează boala.
Simptomatologic: mai des apare boala la tineretul în jurul înţărcării, dar nu este exclus să apară şi la porumbei mai bătrâni. Diareea este manifestarea principală, care la început este de aspect apos, mucos uneori de culoâare verzuie, iar mai târziu poate să devină chiar sangvinolent. Porumbelul bolnav este trist, cu penele zburlite, este inapetent şi consumă apă multă.
Morfopatologic: cu ocazia necropsiei pe diferite porţiuni ale intestinului putem întâlni porţiuni inflamate, enterită sero-hemoragică şi tiflită sero-hemoragică. Conţinutul intestinal are un miros caraxcteristic cu coţinut gazos.
Diagnosticul: stabilirea diagnosticului se face prin coroborarea datelor simptomatologice cu cele anatomopatologice şi a examenului coproscopic. Examenul microscopic poate stabili intensitatea invaziei, precizând diagnosticul. Se consideră doar purtătoare de coccidi acele păsări sănătoase la care în urma examenului microscopic se văd doar numai puţine oochişti de coccidi (1-2 pe preparat). Sunt cazuri când, datorită infestaţiei masivă cu eimerii cu localizări cecale, dezvoltarea rapidă a fazei schizogonice determină leziuni ce cuprind aproape toată mucoasa cecală, moartea survenind înainte de ase forma oochişti de coccidii, astfel că la examenul coproscopic nu se vor depista oochişti, ci numai elemente asexuate (merozoizi). Diagnosticul diferenţial se va face faţă de paramixoviroză, salmoneloză, capilarioză şi alte boli cu simptomatologie enterală.
Tratamentul: Medicamentele cel mai des folosite împotriva coccidiilor sunt dim familia sulfamidelor cum ar fi sulfadimetoxina (Coccilise), sulfacloprimazin şi derivaţi amproliumului. Tot cu succes se pot folosi şi medicamentele cu substanţa activă pe bază de toltrazuril.
Tratamentul are o durată de 3-5 zile şi în cazul tratamentului cu amproliu trebuie evitat administrarea consecutivă a vitaminei B1. După terminarea tratamentului se va administra polivitamine.
Ştiind faptul că coccidiile au nevoie şi un stadiu de dezvoltare în afara organizmului pentru a pute deveni infectanţi, perioada în care sunt distruşi cu uşurinţă de uscăciune şi radiaţii solare, iar din contră mediul umed şi răcoros favorizează supravieţuirea lor, în crescătorii umede trebuie să facem curăţenie mai des.
Ţin să menţionez că eu nu am întâlnit asemenea îmbolnăviri în cariera mea şi nici nu am tratat porumbei în mod special pentru această boală, dar tratamentul cu Tiforin folosit împotriva salmonelozei acţionează şi asupra coccidiilor.

În toamna anului 2016 de la lotul de reproductie perechile care au crescut pui s-au slăbit, iar dintre cei mai bătrîni și cei mai consangvini au și murit. Inițial am crezut că este vorba de paratifoză, însă majoritatea puilor au fost sănătoși și nici siptome caracteristice de salmoneloză nu prezentau porumbeii.
A doua bănuială a fost coccidioza. Am început să tratez cu medicamente care au efect și asupra paratifozei și coccidiozei (Trimethoprim - Sulfa), dar rezultatele nu au fost mulțumitoare. Apoi am încerbat cu B.S. tot fără rezultate mulțumitoare. Am folosit și Coccistop S și nici asta nu folosea.
Apoi ca și ultima șană am încercat și Amprolium 20% și în sfîrșit porumbeii au început să se vindece. Am dat 1 gram la 1 litru de apă timp de trei zile. Ulterior am folosit și împreună cu B.S.

Concluzii, porumbeii pripăşiţii

De ce am pus acele bileţele la inelul porumbeilor, dacă nu mă duc după ele, ba mai mult nici nu pretind să mi-le aducă înapoi?
Am fost curios pe unde se rătăcesc porumbeii mei şi să aflu ce traseu urmăresc la întoarcere şi nu îmi pare rău, am obţinut informaţiile dorite.

Concluziile sunt următoarele: majoritatea porumbeilor pierduţi au fost anunţate din localităţi care erau mai la sud, sau mai la nord de traseul ideal pe care ar fi trebuit să urmeze porumbeii la întoarcere. Foarte puţini erau pe drumul cel bun. Deci este vorba de porumbei rătăciţi, care zboară aiurea.
Pierderile cele mai mari am le-am suferit când am avut păsările foarte bine pregătite de la o anumită direcţie, iar între timp s-a schimbat direcţia de unde erau lansaţi până atunci.
Majoritatea columbofililor care m-au sunat, sunau de la număr ascuns, nu se prezentau, sau chiar dacă au dat vreo nume, nu spuneau decât numele mic. De la acei columbofili (braconieri, hoţi de porumbei) nici nu s-au întors porumbeii înapoi.
Niciodată nu am fost anunţat despre nici un porumbel foarte bun pierdut, numai de cei cu rezultate mediocre, sau rele. Probabil că cei buni sunt căutaţi prin internet, sau în cataloage şi văzând că este marfă de calitate mai bine sunt oprite pentru reproducţie. Se mai poate întâmpla şi că nu sunt prinse de oameni, ci de animale prădătoare, şi dispar fără urmă.
Cred că am  scris şi mai devreme, că porumbelul odată prins de la un concurs, pierde mult din valoare în ochii mei. De obicei nu am pretenţia  să mi-l aducă înapoi şi nici eu nu mă duc după ei. Chiar dacă se întorc, trimit mai departe la concursuri şi nu-i introduc la prăsilă, numai în cazuri excepţionale (de ex. consangvini).

Porumbeii pripăşiţi la mine erau în general din sudul ţării, foarte mulţi din judeţele Dâmboviţa şi Prahova, marea majoritate aparţinând crescătorilor de la UCP, sau FRSC. Cel puţin aparent erau sănătoşi, de obicei nu erau epuizaţi, majoritatea se simţeau ca acasă în primele zile şi au continuat zborul spre casă după 5-6-7 zile de odihnă, deşi nu  păreau obosite. Cred că majoritatea nu a reuşit să ajungă acasă niciodată, fiind prins mai târziu de braconieri.

Presupunând că numărul porumbeilor pripăşiţi la mine este reprezentabil, iată cum arată situaţia faţă de cei pierduţi de la mine:

   

	Nr. porumbei pripăşiţi: 342 (numai cei după 2000)			Nr. porumbei pierdute la zboruri (DE LA MINE): 573
	Nr. porumbei pripăşiţi	Procent din total		Nr. porumbei pierdute	Procent din total
Pui	183	53,51%		182	31,76%
1 an	67	19,59%		209	36,47%
2 ani	51	14,91%		87	15,18%
3 ani	14	4,09%		61	10,65%
4 ani	14	4,09%		21	3,66%
5 ani	6	1,75%		9	1,57%
6 ani	2	0,58%		4	0,70%

După cum se vede dintre cei pripăşiţi mai bine de jumătate erau pui, în schimb eu am pierdut pui mult mai puţini, dar pierderile mele erau mai mari la porumbei de un an.
La vârsta de doi ani pierd şi eu aproape ca şi alţii, în schimb pierderile se dublează faţă de alţii la porumbeii de trei ani. La categorii de vârstă mai mare procentul pierderilor este aproape identic.
Care este motivul diferenţelor?
Eu cred că puii mei sunt mai bine pregătiţi toamna şi poate nu sunt nici prea forţaţi. În schimb primăvara la vârsta de un an, sunt mai vulnerabili, fiind închişi din luna noiembrie şi nici tratamente contra trichomonozei nu fac după creşterea primei serie de pui. De obicei încerc porumbeii de un an şi la 1-2 fonduri, dar nu trimit la maratoane.
La doi ani pierderile sunt normale, dar şi aşteptările sunt relativ mici, mergând numai la fonduri cu ei.
La trei ani iar sunt puse la o încercare mai grea, concurând cu ei şi la maratoane, de obicei trei zboruri de 900-1100 km.
La vârsta de peste 4 ani iar intru în normalitate.

Pentru încheiere vreau să amintesc de Art. 54., aliniatul 2, litera b, din RNS unde scrie:

- Actiuni care conduc la excluderea din activitatea columbofilă:
- b) Deţinerea de porumbei fără drept de proprietate (furaţi, prinşi etc.)

Eu personal nu deţin asemenea porumbei, dar ce se întâmplă, dacă un porumbel se poposeşte la cineva şi nu vrea să plece? Ce este de făcut, în afară de a anunţa pe un sait la pagina porumbeilor pripăşiţi, care însă nu îl scuteşte de sancţiune.
Eu, dacă nu pleacă nici după 5-6 zile dau un anunţ pe internet, îi dăruiesc unui copil columbofil, cu condiţia că înapoiază proprietarului dacă va fi cerut, iar dacă nu am la cine să dau îi duc la antrenament cu ai mei şi îi dau drumul separat. Niciodată nu s-a întâmplat să tai, sau să opresc pentru mine (decât în copilărie) un porumbel voiajor pripăşit la mine cu toate că de nenumerate ori am reuşit să identific propritarul, iar uneori chiar şi palmaresul porumbelului.

0738101/2010

Este un mascul albastru cu origine destul de controversată, în sensul că tatăl lui este masculul 024543/92, deci fratele campionului, iar mama o porumbiţă albastră cu inelul 359167/2005 primită cadou de la cineva, dar se pare că nu a fost o reproducătoare prea bună, neavând decât un singur urmaş cu rezultate demne de amintit.
De ce am lăsat totuşi pui din acest cuplu? Masculul fiind bătrân şi valoros, am ţinut neapărat să opresc pui de la el, în schimb în 2009 nu a avut nici unu, fiind împercheat cu femele tinere şi mai bune fără însă cu nici un rod. Cu această femelă s-a împerecheat în toamna anului 2009 şi a şi scos o pereche de pui, care însă nu erau a masculului, ambele fiind solzaţi. În primăvara anului 2010 imediat s-au împerecheat cum s-au întâlnit şi dragostea a fost aşa de mare că nu i-am despărţit. Ca şi recompensă mi-au făcut 5 pui veritabili de la mascul (puii erau toţi albaştri şi semănau cu el).


Este un mascul puţin prea mare, destul de agresiv cu ceilalţ porumbei, dar prudent cu mine. Se pare că este şi mai lacom ca ceilalţi.
Doi fraţi de a lui am pierdut la primul concurs de pui, în schimb el a participat la toate concursurile de pui, obţinând şi trei clasări mediocre.
După presimţirea mea o să aibă un sezon destul de greu, cu rezultate slab-mediocre, dar va rezista la solicitări, dacă va fi un sezon normal, cu nu prea multe pierderi.

305627/2008, roşia

Din mai multe puncte de vedere este deosebită. În primul rând nu am avut în toată cariera columbofilă de peste 40 de ani înaintea ei, decât trei, sau patru porumbei de culoare roşie. În afară de asta de foarte mult timp nu mi-sa întâmplat ca să zbor un porumbel, care nu s-a ,,născut" la mine în crescătorie.

Este o porumbiţă primită cadou de la cineva. Mama ei provine de la mine este fica a unui pereche din care ambii parteneri au avut rezultate foarte bune la maratoane în anul 2007 (179107/2004 x 179133/2004), dar amândoi s-au pierdut de acasă în primăvara anului 2008, fără să participe la nici un concurs. Tatăl ei este un porumbel olandez de orgine Jan Teelen (dacă nu mă înşel).
Are o culoare deosebită, din punct de vedere a fizionomiei este un pic cam prea rotundă, tinde către tipul porumbeilor de demifond. Momentan s-a cam îngăşat un pic peste limită, dar după cum am mai spus, nu consider o geşeală prea mare. Este destul de prudentă, nu este lacom, apără cuibul cu devotament. Mă cam supără obiceiul ei că renunţă repede la perechea avută mai înainte şi alege alt mascul după ce au crescut puii.
În anii trecuţi s-a prezentat destul de bine la concursuri, sosind de patru ori primul la mine în crescătorie, dar în a doua jumătate a sezonului mereu a venit mult mai slab, obţinând două clasări destul de bune la fonduri.
În anul 2011 având deja trei ani este planificat să participe în echipa cu care doresc să zbor la maratoane, deci o să aibă posibilitatea să-şi demonstreze valoarea.
Ca şi rezultate prognostizez că o să aibă un sezon mediocru, nu cred că se va putea ridica la nivelul strămoşilor ei.

0738181/2010, tardivul

Printre micile plăceri columbofile din timpul iernii face parte şi aprecierea porumbeilor mei. Cu această ocazie fac şi un prognostic pentru fiecare porumbel în parte totodată stabilesc şi o erarhie între ei. După cum v-am mai amintit aceste prognostice de obicei nu se adeveresc, prin urmare şi erarhia iniţială pierde valabilitatea la sfârştul sezonului.
De ce fac totuşi acest lucru inutil? În primul rând pentru plăcerea mea, iar mereu rămân şi cu câteva învăţăminte în urma acestor speculaţii.
Am hotărât să vă arăt şi Dv. aceste aprecieri. Periodic, zilnic, sau mai rar, cum îmi permite timpul am să vă prezint câte un porumbel din lotul de zbor. Fiind vorba de un număr de 52 de porumbei sper să nu vă plictisesc prea tare. Am să-i prezint amestecat, nu pe cei mai buni la început şi cei mai răi la urmă, ca să fie mai interesant pentru cei care urmăresc. La urmă poate şi dintre Dv. vor fi doritori de a da prognostice.
Prezentând întregul efectiv, cu origine, apreciere, prognostic, prezentare ect., poate am să-i ajut şi pe săracii braconieri ca să nu mai caute prin cataloage şi să mă sune cu diferite întrebări de baraj pentru a afla ceva pespre porumbel.

Am să încep cu masculul 0738181/2010.

Este un pui de toamnă, chiar foarte târzie, eclozonată la data de 5.VIII.2010. De obicei nu las pui aşa tardivi şi iniţial nici nu l-am lăsat pentru mine, m-am gândit că îl vând cuiva. Pe deasupra nu provine nici din lotul de reproducţie şi părinţii lui sunt porumbei de un an, fără rezultate notabile, fiind şi rude nu prea apropiate între ei, deci este consangvin. Tatăl este un mascul gut solzat cu pene albe în aripă, cu patru clasări la începutul sezonului trecut, apoi o întârziere de 28 de zile de la primul fond, iar mama o albastră cu o pană albă în aripă, a avut cinci clasări mediocre anul trecut, dintre care două la fonduri.

Fiind prea tardiv nu a fost încercat la zboruri, numai o singură dată de la cc. 10 km, de unde s-a întors a doua zi. Ca şi o scuză pentru acest eşec vă spun că ieşise din coteţ abia de 15-20 zile, iar când l-am dus la această încercare, deja erau închişi porumbeii de 10 zile, de frica uliului.
După cum se vede nu este ceva extraordinar şi nici fotografia lui nu îl ajută. De faptul că am mai mulţi masculi decât femele nici nu mai amintesc.
De ce l-am lăsat totuşi. Este destul de reuşit ca şi fizic, ba pot să vă spun, că foarte reuşit, în schimb este puţin cam isteric.
În fiecare an am lăsat câte 1-2 asemenea pui tardivi, dar nici unu nu a reuşit să termine antrenamentele (primele concursuri de viteză) şi s-au pierdut. Prognosticul prin urmare fiind destul de defavorabil, cred că se va pierde şi el, sau va fi prins de uliu, încă înainte de a-l trimite la zboruri. Pe cât se poate am să-l protejez, poate, dacă nu în 2011, dar în 2012 va fi campion.

Porumbei anunţaţi

Referitor la porumbeii mei pierduţi vă pot spune că în ultima vreme am primit destul de multe telefoane. Au fost cazuri interesante şi aici.
De exemplu anul trecut m-a sunat cineva (bineânţeles că de la număr ascuns), zicea că e din Cugir şi mi-a povestit că la sfârşit de săptămână a fost la mănăstirea Râmeţului şi în timp ce asculta slujba a văzut un porumbel cu numărul telefonului meu pe inel. Ştia şi numărul matricol a porumbelului, dar la întrebarea mea dacă l-a prins, zicea că nu, a rămas acolo, măicuţele le dau de mâncare deodată cu ceilalţi porumbei de pe acolo. Povestea a fost aşa de impertinentă şi incredibilă, predată cu o amabilitate ieşită din comun, că mi-a fost ruşine să spun că nu cred, cu toate că nu mi-am putut închipui cum de a reuşit să citească numerele fără să-l prindă, mai ales că zicea că porumbelul este sănătos. Apoi la toamnă un alt columbofil mă sună şi se interesează de acel porumbel şi după ce i-am explicat că este o pasăre bună, zice că ştie unde este şi este de vânzare, se cere 100 de euro pe ea. L-am sfătuit să o cumpere, că eu aş cere mai mult pe ea, iar respectivul columbofil a cumpărat-o şi mi-a adus înapoi.
Tot anul trecut mi s-a adus înapoi un pui de la Bistriţa, cu toate că am zis să nu mi-l aducă, fiindcă nu am nevoie de el. Până la urmă a dus-o înapoi, încă cu doi porumbei primite cadou de la mine. Mai interesant este că de la acel zbor cinci pui s-au pripăşit în oraşul Bistriţa, despre care am fost anunţat.
Tot în 2010 o porumbiţă de a mea a fost prinsă în judeţul Alba şi braconierul cerea 1 milion de lei răsplată ca să o elibereze, bineânţeles că degeaba.
Multe asemenea întâmplări aş mai avea de povestit şi din anii precedenţi, dar nu vreau să vă plictisesc cu ele.

Ianuarie 3

Au trecut primele 20 de zile a lunii ianuarie şi conform planificării am terminat tratamentele cu antibiotice. După terminare porumbeii au primit polivitamine timp de trei zile. De această dată le-am dat Naturavit 6-7 ml pe litru de apă. După terminarea curei cu antibiotice am aşteptat două zile, apoi le-am dat pe mâncare lapte acru, circa 50 ml la un kg de grâu, tot timp de trei zile ca şi vitaminele. Totodată am reintrodus gritul şi am asigurat apă pentru baie.
Lactoza din lapte nu este prea preferată de porumbei, deci nu trebuie exagerat, poate cauza diaree!

Aproximativ lunar prind porumbeii, nu pe toţi, dar un număr reprezentativ (15-20% din efectiv), să văd cum arată. În zilele trecute am executat şi acest examen şi am constatat că porumbeii sunt într-o formă foarte bună.
Cu ocazia acestor examene  urmăresc:

1. Starea generală a porumbelului, penajul, vitalitatea, pofta de mâncare ect. Am pretenţia ca porumbelul să arate frumos, cu penajul lucios, curat, cu picioare curate, să nu fie prea lacom la mâncare, dar nici cei care sunt prea pretenţioşi nu îmi plac, cei care mănâncă cu poftă orzul sunt cei mai favorizaţi de mine. Mai servesc seara şi circa un sfert de porţie de porumb, prefer şi de această dată pe cei care nu se înghesuiesc prea tare şi se satură printre primii. Mereu am câteva exemplare care nu iau nici un bob din palmă, cu toate că nu sunt exagerat de fricoşi, sunt numai prudenţi. De obicei sunt şi ei printre cei mai stabili la concursuri lungi.
2. Luând în mână mă uit la starea remigelor primare, greutatea porumbelului, starea musculaturii, condiţia fizică, luciul ochilor, temperatura picioarelor, echilibrul porumbelului ţinut în mână. Caut să depistez eventualele pene rupte, cei care au coada sau aripa murdară, de obicei nu vor fi printre câstigători, faptul că au boxa la un nivel mai jos şi cei deasupra îi murdăresc nu este o scuză. În timpul iernii, cred că din cauza lipsei de mişcare şi fiindcă sunt mai rar prinşi, de obicei musculatura nu este aşa elastică ca şi vara. Nu consider o greşală capitală dacă porumbelul este mai îngrăşat, în schimb cei slăbiţi nu mă încântă. Mă uit mereu şi la curăţenia picioarelor, cei cu picioare murdare trezesc suspiciune în mine asupra viitorul lor.
3. După ce îi dau drumul urmăresc cum reacţionează la examenul tocmai terminat. Îmi plac porumbeii care nu par speriate, chiar dacă erau cam nervos cât timp erau prinşi, începe să turuie, sau ia o poziţie de apărare a boxei.
4. Fulgii căzuţi dimineaţa, în toate că este iarnă, denotă o stare de sănătate bună.

Deci în urma acestui examen periodic am ajuns la concluzia că totul decurge bine.

Am început vaccinarea contra paramixoviroză, deocamdată nu la ai mei, dar în curând vine şi rândul lor. Prima dată le dau LaSota în apă de băut până la 5 doze de găină pentru un porumbel, cu 10-12 zile înainte de vaccinare cu Paramixovacol.

În postările următoare am să vă prezint câteva exemplare şi prognosticul meu pentru ei, de la care aştept rezultate în anii următori. Sunt bune asemenea prognostice, fiindcă de multe ori nu se adeveresc şi aşa îmi dau seama cât de puţin mă pricep la secretele porumbeilor.

Program de evidenţă (din nou), ianuarie 2

Cea mai studiată postare până acum a fost cea cu evidenţa porumbeilor.
Nu mă miră faptul, fiindcă o conduc cu deosebită grijă şi foarte minuţios. Aproape zilnic, dar săptămânal sigur, notez câte ceva, chiar şi în timpul sezonului ,,mort", de iarnă. Majoritatea acestor însemnări poate nu vor fi folosite niciodată, dar cine ştie, poate odată mă va ajuta.
De exemplu ultimele însemnări făcute în evidenţa porumbeilor erau referitoare la doi porumbei pierdute în timpul verii de la concursuri, despre care am fost anunţat recent, iar în agenda cu evenimente am înscris tratamentele pe care tocmai am făcut. Mă refer la ultima parte a tratamentului de iarnă. După ce am dat la porumbei timp de 6 zile medicamente cu substanţa activă pe bază de sulfamide (despre care am scris deja) urmează să termin cu Lincomicină spectinomicină 5 ml / 2 litri de apă, timp de 5 zile. Nu este chiar după indicaţiile medicamentului (şi după cum am planificat), fiind un produs injectabil, pe care le dau per os, dar sper să nu fie digerată, de sucurile gastrice a porumbeilor. Sunt şi produse cu aceaşi substanţe active, care se administrează prin gură, de acea am luat curajul de a folosi pe aceasta fiind  şi la limita expirării.
Dar să mă întorc la evidenţă. După cum cred că deja ştiţi, nu sunt  specialist de programator PC, mă ocup numai de plăcerea mea de ea. De acea nici acest program nu este o lucrare profesionistă. În primul rând nu este făcut într-o aplicaţie specială pt. baze de date. Cu toate acestea merge chiar foarte bine pe calculatorul meu. La prelucrarea tuturor datelor este puţin cam lent, dar am văzut că şi aplicaţiile specializate pe baze de date mişcă mai lent la prelucrare.
Când am hotărât să scriu despre program şi să vă ofer pentru folosinţă, m-am gândit să văd cum merge la alţii, şi ce ar trebui modificat la el, ca să fie mai uşor de folosit. Nu m-am aşteptat la prea mulţi doritori, fiind-că l-am mai dat şi la alţii, dar până la urmă nimeni nu a condus evidenţa, nu ştiu dacă din comoditate, sau din cauza că este prea laborios (pentru mine se pare uşor de folosit).
Cu toate că nu am sperat la prea mulţi columbofili, care doreşte să folosească, deci practic să testeze funcţionabilitatea, am avut destul de multe solicitări. După cum cred, că aţi văzut la comentarii, am trimis prin transfer.ro, iar lincul de unde oricine poate descărca am publicat-o la comentariile la articolul în cauză.
Din păcate însă, dintre cei 15-20 de interesaţi, se pare că nimeni (sau maximum o pesoană) nu a ajuns să-l folosească. Sunt convins de acest lucru pentru că în forma în care am trimis nu se poate folosi, decât să te uiţi la evidenţa mea. Pentru a face o evidenţă nouă este nevoie de o parolă, pe care o trimit ulterior, numai la cei care doresc să şi folosească. Până la urmă o singură persoană a ajuns în stadiul să ceară această parolă şi nici de la el nu am aflat ulterior, cum merge programul.
Probabil, nici descărcarea programului nu a mers fără probleme, iar pentru instalare cere cunoştinţe minime de Excel.
Bine ar fi ca cei care au încercat să folosească ar spune care au fost problemele, pe care au întâmpinat-o, ca să încerc o altă modalitate de a transmite la cei interesaţi. Aplicaţia fiind prea mare, nu merge să fie trimis prin email, numai aşa prin transfer.ro, sau ceva asemănător. Dacă  vor mai fi curajoşi să încerce folosirea programului, trimit iar prin transfer.ro, până atunci puteţi descărca de pe lincurile de mai jos.
De la aceasta adresa puteti descarca:

DE AICI PUTEŢI DESCĂRCA, ÎNCEPÂND CU DATA 15.IX.2O12

Vă doresc succes, şi spor la treabă pentru cei mai ambiţioşi.

Porumbei pripăşiţi

Cineva într-un comentariu m-a rugat să scriu despre experienţele pe care le am în urma numerelor de telefon lipit pe briconul porumbeilor.
Fără să mă roage am avut intenţia să vă prezint câteva întâmplări mai interesante referitoare la porumbei pierdute de la concursuri, respectiv despre porumbei pripăşiţi în crescătoria mea.
În decursul celor aproape 20 de ani, de când mă ocup cu porumbei ca şi om adult, s-a pripăşit la mine peste 480 de porumbei, iar majoritatea au fost etichetate pe inel cu adresa mea şi lăsate să continue drumul. În primii ani nu am primit nici un răspuns, deşi am eliberat şi atunci câte 15-20 porumbei pe an.
Foarte multe dintre ele au stat câteva zile la mine apoi s-au mutat la un alt columbofil din oraş, sau din satele învecinate.
Prima dată când cineva mi-a mulţumit într-un stil onorabil un porumbel pripăşit a fost un crescător din Brăila. A scris o scrisoare frumos compusă, descriind şi greutăţile întâmpinate ca şi începător.
Ţin minte un caz din anii 1990 când un mascul albastru cu inel tăiat pripăşise la mine. Am pus bileţel la inel şi ca şi pe ceilalţi l-am eliberat. La plecare s-au dus cu el încă patru, sau cinci pui mici de ai mei, care nu s-au mai întors niciodată. Mai curios a fost faptul că după a treia sau a patra zi la ora 3 noaptea mă sună un om, ca să mulţumească faptul că am dat drumul la porumbelul lui. La întrebarea mea, că de ce nu ma sunat ziua, a zis că nu are telefon acasă şi sună de la un telefon din biroul CAP-ului, că este paznic acolo (sau este prieten cu paznicul). Prea mult nu am vorbit, fiind şi somnoros, dar de puii plecaţi nu ştia să spună nimic.
Altă dată nişte copii m-au sunat, tot în toiul nopţii şi puneau întrebări în legătură cu porumbeii, dar mai mult încercau să-şi bată joc de mine, credeau că nu apare numărul de telefon la mine de unde vorbesc.
Tot în anii 1990 într-o toamnă s-a pripăşit la mine un pui solzat, destul de bine făcut. Am pus bileţel la inel, l-am lăsat o săptămână să se odihnească, apoi fiindcă nu a vrut să plece am trimis cu ai mei la concursuri, bineânţeles fără clemă şi cu bilet. Mare a fost mirarea mea când a sosit printre primii porumbei. Apoi l-am mai lansat încă la 3-4 concursuri de 250-300 km şi mereu a sosit destul de bine.
După ce s-au terminat zborurile am hotărât să-l las să rămână peste iarnă la mine. Nu a trecut însă decât 12-14 zile după terminarea concursurilor şi a dispărut. Am considerat că l-a luat uliul, mai ales că avea şi biletul, dar anul următor, după ce au început concursurile a venit înapoi, fără bilet. Nu i-am mai acordat şansă şi fiindcă nu a vrut să plece, l-am dat cadou la un începător, de unde s-a pierdut.
Din anul 1992 am avut un pui din Ungaria, care nu a vrut să plece, iar mai târziu s-a dovedit a fi un bun porumbel, atât la concursuri cât şi ca reproducător. Din păcate calitatea de bun reproducător a demonstrato la alţi crescători, eu nu am rămas cu nici un urmaş de a ei.
În ultima vreme cred că s-a schimbat şi calitatea oamenilor care se ocupă de porumbei, fiindcă primesc mult mai multe mulţumiri şi la ore mai accesibile a zilei. Totuşi s-au întâmplat şi cazuri când am auzit de la cineva că un individ din Braşov m-a învinuit că am luat microcipul de pe piciorul porumbelului înainte de a-i da drumul.
Acum nu vă plictisesc mai mult, referitor la porumbeii mei pripăşiţi la alţii, scriu data viitoare.

Observaţii personale 11

Porumbeii ţinuţi închişi, fără posibilitatea de zbura, cresc în masă corporală.
Cauza este probabil aportul alimentar mai mare faţă de cerinţele modului de viaţă fără eforturi fizice deosebite.

Hemophilus

Hemophilus este o boală infecto-contagioasă produs de bacilul Haemophilus paragallinarum, manifestată prin simptome respiratorice.
Agentul cauzal: Haemophilus paragallinarum este o bacterie foarte greu cultivabilă, care cu greu  supravieţuieşte în mediul exterior. Dezinfectantele uzuale o distrug repede.
Boala se răspândeşte cu repeziciune în crescătorie, producând îmbolnăvirea majorităţii porumbeilor din crescătorie în câteva zile. Sursa principală a infecţiei este aerogenă şi prin apa de băut. Este posibilă ca porumbeii mai bătrâni să fie purtători de germeni, fără să manifeste la ei boala, dar în urma stării de stress pot deveni surse de infecţie eliminând bacteriile în cantitate mare.
Simptomatologic: Ca şi simptomatologie se manifestă prin semne respiratorice a căilor respiratori anterioare, deci la nivelul capului. Boala se debutează cu scurgeri nazale seroase, apoi mai târziu apare conjunctivită gravă la ambii ochi. Pleoapele apar tumefiate scurgând o secreţie sero - purulentă din ochii porumbeilor bolnavi, uneori chiar lipind pleoapele. Ca şi simptome generale scade pofta de mâncare şi consumul de apă a efectivului. Mai târziu este posibilă şi complicarea formelor clinice cu alte bacterii, cum ar fi de exemplu micoplasmele, producând cazuri mai grave, care poate să atingă şi căii repiratori posterioare, afectând şi sacii aerieni.
Boala apare mai ales în crescătorii neglijate, murdare.
Diagnosticul: în special inflamaţiile căilor respiratori anterioare şi a ochilor sunt semnele care ne indică suspiciunea acestei boli.
Tratamentul: este nevoie de tratarea întregului efectiv. Medicamentele cu acţiune eficientă asupra agentului cauzal sunt: enrofloxacină, norfloxacina, amoxicilina, tetraciclinele, eritromicina, sulfamidele potenţate cu trimeoprim. Trtamentul trebuie să aibă o durată minimă de cinci zile, urmat de vitaminizare. Datorită afectării ochilor este indicat şi administrarea vitaminei A.
Infecţiile secundare cu micolapasme sunt deasemenea tratate eficient cu aceste antibiotice (mai puţin amoxicilina).

Observaţii personale 10

Dacă nu ai timp să faci curăţenie zilnic, sau măcar la două zile odată, este mai bine să nu faci de loc, dacă de altfel crescătoria este uscată (cel mai important) şi aerisită.
După o perioadă de cc 5-6 zile, dacă coteţul este uscat, găinatul se usucă şi în continuare absoarbe umezeala. Deci dacă aerisirea este bună nu este necesar curăţenia zilnică, curăţenia făcută la intervale scurte, dar mai lungi de două zile, nu asigură timp suficient pentru uscarea găinatului şi este mai dăunător decât benefic.

Variola porumbelor

Variola porumbeilor. Este o boală infecto-contagioasă virală, care afectează porumbeii. Are o contagiozitate ridicată, îmbolnăvind cu repeziciune porumbeii din efectivele nevaccinate.
Agentul etiologic: sunt virusuri din familia Poxviridae familia Avipoxvirus tipul columbar. Sunt virusuri uşor cultivabile pe embrion de găină.
Virusul variolei este extrem de rezistent in mediul exterior sub formă uscată înglobate în materiale biologice infectate, supravieţuind chiar mai mulţi ani. În stare uscată rezistă si la călduri ridicate de 80 grade timp de 15-20 minute, dar este cu ceva mai repede distrus în mediul umed. Este distrus de razele ultraviolete în 20 de minute şi dezinfectantele de asemenea il distrug în 10-20 minute.
Simptome: majoritatea columbofililor cunoaşte deja simptomele bolii.
Boala afectează în special tineretul, dar şi adulţii, care nu au trecut încă prin boală se pot îmbolnăvi. În majoritatea cazurilor îmbolnăvirile apar vara, virusul fiind vehiculat de insecte hematofage, dar infecţia poate să fie contactată şi pe alte căi.
Perioada de incubaţie este de 4-14 zlie după care apar simptomele caracteristice.
Are două forme clinice: cea cu erupţii cutanate, mai des întâlnită şi forma internă, care se manifestă prin depozite sero-fibrinoase în cavitatea bucală.
În cazul formei cu erupţii cutanate apar nodulii caracteristici la nivelul nasului, în jurul ochilor, sau pe degetele picioarelor. Este forma mai benignă a bolii, vindecarea se produce şi fără tratamente în decurs de 2-3 săptămâni.
Forma cu erupţii la nivelul mucoaseler bucale, faringiene, sau chiar şi nazale este mai dăunător, dar şi în cazul acestor forme animalele bolnave se vindecă şi fără tratamente în decurs de 2-3 săptămâni. În acest an (2010) am avut mai multe cazuri când erupţiile s-au localizat la nivelul căilor respiratorice, producând simptome respiratorice, cu respiraţie zgomotoasă, cu ciocul deschis. Porumbelul respectiv nu mai putând turui. Vindecarea şi în aceste cazuri se produce spontan.
Forme mai grave am observat mai de mult, în anii 1970-78 la puii mai mici înainte de a ieşi la zbor, cazuri când şi în jurul cloaci au ieşit erupţiile, iar cc 50-60% din pui cu asemenea simptome nu s-a mai vindecat.
Mai rar dar se întâlnesc şi cazuri cu viremie, manifestate prin stare febrilă şi moarte.
Un episod mai mare de variolă am avut în anul 2002. Deja la mijlocul sezonului de cocursuri am observat cazuri clinice la alţi crescători. La mine primul caz a apărut la îmbarcrea porumbeilor la ultimul fond. Iniţial am crezut că este vorba numai de o ciupitură, dar după întoarcerea porumbelului de la concurs m-am convins că este variolă. Ca fapt divers amintesc că chiar primul porumbel sosit a fost cel bolnav, obţinând şi o clasare destul de bună.
Morfopatologic: în afară de modificările sesizate la examenul clinic se mai pot găsi leziuni variolice pe mucoasa respiratorie, sau digestivă şi, uneori, distrofi cardio-hepato-renale. Diagnosticul diferenţial se va face în special faţă de îmbolnăviri produse de Herpesvirus.
Tratamentul: boala de obicei se vindecă spontan după o evoluţie de 2-3-4 săptămâni. Pentru a grăbi vindecarea putem recurge la vitaminizări, iar pentru a trata eventualele infecţii secundare bacteriene la antibiotice cu spectru larg (eu nu recomand tratamentul cu antibiotice, cei care nu au putere de a se vindeca singuri, nefiind valoroşi, după părerea mea).
Porumbeii odată trecuţi prin boală nu se mai îmbonăvesc niciodată. Totuşi cred că nu ar strica să fie vaccinaţi. Trimiterea la concursuri a porumbeilor din crescătorii unde sunt cazuri clinice fiind interzisă, deci şi sezonul concursurilor teoretic ar trebui să se termine pentru asemenea crescători.
Există şi vaccin românesc pentru această boală cu denumirea de Romporpox, preparat cu virus de la curci.

Favoriţii mei (Caii albi)

Am vorbit deja de porumbeii de bază a crescătoriei, de Campionul şi de fraţii campionului şi încă de câţiva porumbei care au avut aport deosebit în construirea liniei, dar interesant e că nu aceşti porumbei erau cei mai dragi mie.
Porumbiţa 791118/2009 consider că a fost cea mai mare pierdere pe care am avut în ultimii ani.

A fost o porumbiţă albastră cu ochi roşi, destul de blândă, foarte constantă de la concursuri. Încă de pui a fost una dintre porumbeii îndrăgiţi de mine, dar a devenit şi mai dragă când a sosit prima de la primul concurs de fond din 2010, clasând pe locul 5 pe maşină. Al treilea fond din sezon a fost cel de la Viena, cu ploaie rece şi iar ea a sosit în faţă odată cu o soră de a ei şi în ziua acea nu a mai venit decât patru porumbei în oraş. De la ultimul concurs a ei nu a reuşit să triumfe, dar se clasaseră şi de acolo şi cu asta avea din patru fonduri patru clasate, mai trebuia una să aibă categoria As Fond tineret, era şi în formă bună, avea un ou depus iar la sfârşitul săptămânii urma s-o trimit la Hegyeshalom cu mari speranţe şi cu stare de cuib excelentă. Şi atunci fiind alungat de uliu, s-a lovit de fereastra vecinului murind pe loc. Nu a rămas decât un pui frumos în urma ei.
Iată pedigreul şi palmaresul ei:

Porumbelul poreclit Nürnbergezul a fost cel mai bun porumbel pe care am avut până azi în crescătorie. Avea numărul 034137/99, avea 34 de clasări şi 15379 km clasate de a lungul carierei. A fost un mascul solzat cu ochi albi, foarte inteligent, destul de blând, dar precaut, niciodată nu a venit să servească boabele din palma mea, dar apăra cuibul cu orice preţ. Era de mărime mijlocie spre mare, dar foarte echilibrat, parcă nu avea greutate când îl ţineai în mână. A fost nepotul Campionului, mama lui fiind o femelă albastră consangvină obţinută din incest cu o fică a lui, iar tatăl, un porumbel solzat foarte bun reproducător, un pic cam prea mare, de origină Janssen x Simons. Din păcate nu am fotografie despre el, începând să fotgrafiez porumbeii după 2005.
Cele mai mari bucurii mi-a făcut când de la un concurs de la Sopron (677 km) când ploua de la locul lansării până acasă a sosit în prima zi, fiind al doilea din club, prima fiind perechea lui, dar şi când a câştigat concursul de la Nürnberg obţinând locul 1din zona (peste 1100 km).
L-am pierdut tot de la Nürnberg în anul 2004, când am angajat, cu toate că de la un antrenament cu o săptămână mai înainte s-a întors cu câteva remige secundare smulse, iar recent am desfiinţat şi văduvia alerga femela la cuib. În urma lui au rămas trei pui frumoşi, dar din păcate nici unul nu a avut urmaşi valoroşi de la concursuri, deci nu am nimic din el.
Iată pedigreul şi palmaresul lui:

026616/98 a fost un mascul albastru deosebit de frumos, cu ochi albi, un nepot a Campionului. A fost şi blând şi foarte constant de la concursuri. Cu 82,46 puncte ocupa locul 28 din Campionatul Naţional categoria Fond din anul 2000, iar în 2001 avea deja o clasare, deci mai avea nevoie de un fond pentru palmares, având patru din anul precedent şi atunci l-am pierdut de la Tata (550 km). Nu mi-a rămas nici măcar un pui în urma lui!

091141/2001 a fost o femelă solzată deschisă cu ochi albi. Era blândă, dar destul de prudentă ca să nu fie uşor prinsă. A fost nepoata masculului 034124/99 cu o femelă primită de la Simó János din fica masculului Dv531 05886/90 cu o femelă Austriacă de origine Jansen. În anul 2003 a avut cinci clasări de la fonduri, iar în total 9 în an, fiind cel mai bun porumbel din club în 2003. De la un concurs de la Sopron a obţinut locul 1 pe club cu un avans de aproape jumătate de oră. S-a pierdut de acasă în toamna anului 2003, fără să rămân cu măcar un pui din ea pentru amintire.
Pedigreul şi palmaresul arată aşa:

Am mai avut şi am mai pierdut foarte mulţi porumbei valoroşi cum ar fi de ex. 179133/2004, 179114/2004, 179112/2004, ect. dar parcă după aceştia mi-ar pare cel mai rău.

Infecţii cu Herpes virus

Herpes virus este o boală infecţioasă virală diagnosticată nu prea de mult la porumbei cu simptome predominant respiratorice.
Agentul etiologic: sunt virusuri din familia Herpesviridae. În general aceste virusuri au o infecţiozitate ridicată. Sunt omorâţi de dezinfectantele uzuale.
Siptomatologic: boala afectează în special porumbeii tineri, cei adulţi fiind numai purtători de virus, fără să prezinte simptomele. Puii sunt infectaţi încă în primele zile de viaţă, sau chiar din ou, dar nu apar simptomele în primele săptămâni, doar după două luni din cauza imunităţii pasive luate de la părinţi.
În cazurile acute se constată conjunctivită şi rinită seroasă însoţită de faringită. În cavitatea bucală (pe limbă, şi în cerul gurii) apar depozite de culoarea galbenă. De obicei aceste simptome iniţiale sunt însoţite şi de diaree. Porumbeii bolnavi sunt apatici, au penele zburlite au respiraţie dispneică, uneori zgomotoasă şi mor în trei-patru zile.
Se întâlnesc şi cazuri cu evoluţie mai lentă, subacută, virusul atacând şi căile respiratorii mai profunde, manifestând prin respiraţie grea, dispneică, zgomotoasă. Conjunctivita apare şi în această formă, iar secreţiile nazale şi oculare pot deveni chiar purulente în urma complicării cazurilor cu infecţii bacteriene secundare. Pe  lângă afecţiunile respiratorii sunt lezate intestinele, ficatul şi pancreasul. În cazurile leziunilor mai grave porumbeii se slăbesc mult şi mor. Foarte rar se pot întâlni şi complicaţii nervoase, encefalite.
Ca şi în celelalte boli virale şi aici intervin complicaţii bacteriene secundare, cum ar fi salmonele, micoplasme ect., producând şi alte simptome.
La porumbei adulţi de obicei nu apare boala, eventual se pot observa scăderea formei sportive.
Morfopatologic: mucoasele căilor respiratorii anterioare şi a guşei este inflamat, mai rar pe ficat apar noduli albi.
Diagnosticul:  numai prin examene de laborator se poate pune diagnostic exact, dar putem bănui infecţii cu herpesvirus în cazul apariţiei simptomelor amintite la tineret. Diagnosticul diferenţial trebuie făcut faţă de trichomonoză şi variolă, la care se pot observa depozite asemănătoare în cavitatea bucală, sau cu alte boli cu simptomatologie respiratorice.
Tratamentul: nici în această boală nu este un tratament specific. Deci puilor bolnavi trebuie să asigurăm alimentaţie bună, echilibrată, iar ca şi tratament vitaminele (polivitaminele) şi electrolitul sunt medicamentele care asigură vindecarea. Nu trebuie să uităm de cazuri complicate cu infecţii bacteriene secundare pe care putem combate cu antibiotice, de preferat cu spectru larg.
Nu este vaccin pentru această boală.

Costurile columbofiliei

Am făcut o socoteală pe care vă recomand să n-o arătaţi soţiilor, pentru a evita eventualele certuri familiare. Am auzit şi cazuri când porumbeii şi nu în ultimul rând costurile columbofiliei au dus la divorţ. Ca o contradicţie la cele spuse mai înainte, trebuie să vă mărtrurisesc că datele pentru această socoteală am cerut-o de la nevasta mea.

1. Furajarea porumbeilor pe tot an (un efectiv mediu de 90 de porumbei): 900 lei.
2. Taxele pentru concursuri de antrenament, şi zboruri scurte: 548 lei.
3. Microcipuri Bricon: 200 lei.
4. Sumele cheltuite pentru concursuri de fond (transport la loc de îmbarcare + transprt la locul lansării): 329 lei.
5. Bani cheltuiţi la maratoane (transport la loc de îmbarcare + transprt la locul lansării): 200 lei.
6. Achiziţii de porumbei noi: 300 lei.
7. Cheltuieli la festivitatea de premiere (transport la Mediaş + festivitatea): 80 lei.
8. Cotizaţie anuală: 88 lei
9. Inele matricole: 45 lei.
10. Expoziţia Naţională: transport, intrare şi catalog: 85 lei.
11. Medicamente, vitamine, minerale, ect luate pentru porumbei pe total an: 330 lei.
12. Alte cheltuieli cu ocazia evenimentelor columbofile (câte o bere la îmbarcări, mititei, răcoritoare ect. de a lungul anului): 200 lei.

                                   TOTAL cheltuieli:     3305 lei.


Mult, puţin, depinde de veniturile fiecăruia.
Nu am inclus în aceste cheltuieli banii daţi la construcţia noului crescătorie, sumă care ajunge aproape la 1500 lei şi nu am socotit decât cheltuiala cu volieră şi interiorul crescătoriei. Sper că nu trebuie să construiesc în fiecare an câte o crescătorie nouă, dar până acum la fiecare trei-patru ani am făcut câte o investiţie aproape asemănătoare.

Ornitoza

Ornitoza. Este o boală infecto-contagioasă comună mai multor specii de animale cauzată de chlamydii. Fiind vorba de o zoonoză se pot transmite şi la om producând îmbolnăviri destul de grave.
Agentul cauzal: este Chlamidya psitacii un microorganism care este o formă de trecere între bacterii şi virusuri.
Simptomatologic: La porumbei boala se manifestă prin simptome respiratorice, cu siguranţă nu se pot diferenţia de celălalte boli respiratorice la porumbei, numai prin examen de laborator.
În prima fază a bolii nu sunt semne prea evidente, decât scărpinatul nasului şi a ochiului. Este caracteristic localizării pruritului numai la un singur ochi. Mai târziu apare congestia ţesutului conjunctiv din zona afectată, iniţial observând scurgeri seroase, apoi sero-purulente la ochiul bolnav, însoţit şi de scurgeri nazale asemănătoare. Mai târziu apar şi simptomele respiratorice, mai discrete la început, care mai târziu cu evoluţia bolii se agravează treptat. În cazuri mai avansate agentul patogen atacă şi toate componentele sistemului respirator, manifestată prin respiraţie dispneică, zgomotoasă.
Conjunctivita iniţială poate să fie complicată de alte bacterii piogene, producând inflamaţia întregului glob ocular, culminând uneori cu orbire.
Pe lângă simptomele caracteristice amintite bineânţeles că animalul bolnav prezintă inapetenţă, are penele zburlite şi din cauza consumului redus de grăunţe are găinatul diareic, de culoare verzuie. Porumbelul bolnav se slăbeşte şi după o evoluţie mai scurtă, sau mai lungă moare.
Boala poate să fie complicată şi prin asocierea altor microorganisme.
La examenul morfopatologic se găsesc leziuni de pneumonie, aerosaculită, pericardită şi peritonită. Splina este mărită.
Diagnosticul: se bănuieşte  ornitoză în cazul îmbolnăvirilor respiratorice, însă diagnosticul exact se poate pronunţa numai după examen de laborator. Diagnosticul diferenţial terbuie făcut faţă de celălalte boli cu simptomatologie respiratorice, cum ar fi : micoplasmoza, infecţii cu hemophilus, infecţii cu herpesvirus de care se pot diferenţia cu exactitate, după cum am mai scris numai prin examen de laborator.
Tratamentul: în caz de îmbolnăvire cu ornitoză trebuie tratat tot efectivul, indiferent de câte animale au fost afectate. Durata tratamentului este foarte lungă ajungând până la 30 de zile sau şi mai mult. Cele mai indicate medicamente sunt cele din grupa tetraciclinelor cum ar fi doxicilina, clorteraciclina, oxitetraciclina combinate cu tylozină. În timpul tratamentului trebuie evitat administrarea gritului bogat în calciu şi apa de băut trebuie să fie acidulată cu oţet pentru o eficacitate mai bună (8-10 ml/ litru de apă).
Tratamentul fiind de lungă durată de obicei afectează grav microflora intestinului la porumbei, de acea este indicată administrarea probioticelor după terminarea tratamentului şi a vitaminelor. Tot din cauza duratei tratamentului este de dorit şi vitaminizarea şi în timpul tratamentului cu vitamine din grupa B şi K.

Electrolitul

Ce este de fapt electrolitul?
Este o soluţie de săruri minerale. Soluţiile apoase a sărurilor minerale, din punct de vedere a biofizicii şi fiziologic trebuie să fie izotonice (de aceiaşi concentraţie a sărurilor cu cel al organismului) cu serul sanguin şi în general cu lichidele organismului. Soluţiile hipertonice (de concentraţie mai ridicată în electroliţi în soluţie, decât în sânge) produc trecerea apei din sânge în lumenul intestinelor şi prin urmare diaree şi deshidratarea organismului. În cazul soluţiilor hipotonice (de concentraţie mai scăzută în electroliţi în soluţie, decât în sânge) se produce fenomenul invers, trecerea apei din intestin în sînge.
În mod normal apa de băut este hipotonic faţă de sânge (este mai puţin concentrat în soluţie apoasă de săruri minerale), deci apa trece în sânge, iar apoi prin rinichi şi prin urină părăseşte organismul cu o serie de produse dăunătoare organismului, rezultate în urma metabolismului. Deci apa are un rol foarte important în organism.
Ce s-ar întâmpla însă la un consum exagerat de mare de apă de băut, într-un timp scurt? Un om de greutate normală, dacă ar bea deodată o cantitate de peste 6 litri de apă, ar muri din cauza că ar dilua prea mult sângele cu apă şi s-ar produce o hemoliză (distrugerea hematiilor) masivă cea ce ar cauza moartea. La porumbei nu am cunoştinţă de această cantitate ,,toxică", dar la fel s-ar întâmpla.
În urma consumului de soluţii mult prea concentrate în săruri, chiar dacă aparent este şi asigurată cantitatea necesră de apă pentru organism, tot se produce deshidratarea organismului, cea ce duce la moarte.
Concentraţia normală a serului sanguin în săruri minerale este 0,9%. Deci toate soluţiile care sunt mai concentrate sunt hipertonice, iar cele mai puţin concentrate sunt hipotonice.
Ce înseamnă 0,9%, înseamnă 9 g de săruri la un litru de apă distilată, deci circa 9 linguriţe mici de cafea de săruri la un litru de apă.
Să vedem în ce cantitate şi ce fel de săruri se găsesc în serul sanguin în mod fiziologic. Majoritatea este sare de bucătărie (NaCl) de peste 95%, săruri de potasiu, de caciu, de magneziu şi alte săruri în cantitate infimă (nu ştiu să vă dau cantităţi exacte, nu am timp să caut prin cărţi).
Ce conţin electroliţii comercializaţi pentru porumbei: glucoză, care este un produs foarte important pentru bilanţul energetic al organismului şi săruri minearale.
Deci unde am vrut să ajung: cumpărând electroliţi, de fapt dăm bani pe sare de bucătărie şi pe glucoză într-o proporţie de peste 95%,  produse incomparabil mai ieftine decât preţul la care încearcă să ne vinde nouă, columbofililor, producătorii şi comercianţii.
Într-adevăr apa şi sărurile minerale sunt deosebit de importante în recuperarea organismului epuizat după un efort fizic puternic şi îndelungat, dar se pot rezolva şi cu cheltuieli mult mai mici. Cel mai bun electrolit este de fapt apa minirală naturală, care conţine toate sărurile minerale necesare organismului obosit.

Micoplasmoza

Micoplasmoza. Este o boală infecţioasă produsă de micoplasme care se manifestă prin simptome respiratorice (coriză).
Agentul epizootic este Micoplasma gallisepticum. Micoplasmele sunt microorganisme unicelulare incadrate ca o formă de trecere între virusuri şi bacteriile. Sunt mai mici ca bacteriile şi nu au perete celular.
În mediu au o rezistenţă scăzută rezistând maximum câteva zile. Dezinfectantele uzuale omoară în câteva minute.
Simptome: din punct de vedere simptomatologic se aseamănă cu celălate boli respiratorice la porumbei cu etiologie diferită de exemplu cu ornitoză, sau alte corize produsă de virusuri. Diagnosticul exact se poate stabili numai după examene de laborator.
Boala este mai frecventă în anotimpuri reci şi umede, dar nu ocoleşte porumbeii nici în timpul verii.
Totuşi sunt boli mai frecvent întâlnte decât ornitoza. Porumbelul afectat prezintă mucoasele conjunctivale congestionată, iar mai ales căile respiratorice anterioare sunt mai des afectate. Din căile nazle se scurge o secreţie seroasă (apoasă). Dacă căutăm să ascultăm respiraţia unui porumbel bolnav de micoplasmoză, ţinând porumbelul aproape de ureche, auzim  un zgomot slab caracteristic. Porumbeii bolnavi nu mai au poftă de zbor, iar ulterior după complicarea leziunilor iniţiale cu alţi bacterii, simptomele se agravează.
Morfopatologic: sinuzita seroasă, laringita seroasă sau serohemoragică, traheita seroasă sunt leziunile mai des întâlnite.
Diagnosticul:  simptomele respiratorice şi mai ales conjunctivita localizată numai la un singur ochi sunt semnele care trebuie să ne trezească suspiciunea de micoplasmoză. Diagnosticul diferenţial: se face faţă de: ornitoză, infecţii cu hemophilus, infecţii cu herpesvirus, iar diagnosticul exact se potate spune numai după un examen de laborator.
Tratamentul: Trebuie ştiut că medicamentele pe bază de penicilină nu au nici un fel de efect asupra micoplasmelor. Medicamentele cel mai eficace asupra lor sunt: enrofloxacinul, norfloxacinul, eritromicina, lincomicina, tilosina, ect. Eu folosesc de obicei enrofloxacina şi doxicilina combinată cu tilozină, iar acest tratament preventiv fac cu ocazia tratamentului general în timpul iernii (după cum am mai descris).
Dacă s-ar îmbolnăvi porumbeii în timpul sezonului de concursuri aş recurge tot la aceste medicamente, preferând mai ales combinaţia doxicilinei (1 gr/ litru de apă) cu tilosină (1ml/litru de apă).

Opinia mea despre modificările din RNS.

Nu a rezistat RNS-ul decât un singur sezon şi iar au fost aduse noi modificări. Nu am fost de acord cu toate articolele a vechiului regulament, dar după părerea mea nici prea multe modificări nu sunt bune.
Iată care sunt modificările care după părerea mea merită comentate:
1. Anunţul porumbeilor: sunt perfect de acord cu anunţarea primilor porumbei, dar nu înţeleg de ce numai la Fond şi Maraton trebuiesc anunţate. Oare la aceste categorii joacă numai hoţi, iar la viteză toţi sunt cinstiţi?
Nu înţeleg de ce pierd tot concursul cei care nu anunţă primii porumbei, normal ar fi să piardă numai primele două locuri, eventual pe cei care sosesc cu mai mult de o oră anterior anunţării, în cazul, dacă anunţă cu întârziere.
Anunţarea de la maraton indiferent de ziua sosirii primilor porumbei. Nu ştiu câţi columbofili pot să permită să nu lucreze o întreagă săptămână şi să aştepte porumbeii de la câte un concurs catastrofal. Şi nu sunt chiar aşa de rare asemenea concursuri.
Ţin să menţionez că eu personal niciodată nu am avut probleme cu anunţarea porumbeilor. Mai multe probleme am avut cu primirea anunţurilor, fiindcă cei care trebuiau să primească, au spus că nu au timp să aştepte lângă telefon mai multe zile la rând.
2. La punctajul concursului am avut şi eu o oarecare contribuţie, dar trebuie să recunosc că nu a fost bun. Ar trebui folosit un punctaj care reflectă şi diferenţa de timp între porumbeii sosiţi. De exemplu dacă la un concurs sosesc deodată doi prumbei, iar unul intră cu 1 secundă mai repde ca celălalt, să primească punctaje mai apropiate.
De fapt am eu o formulă de calculare a punctajelor, care ţine cont şi de aceste diferenţe la sosire, de locul porumbelului în clasament şi de numărul porumbeilor angajaţi..
3. S-au scos categorii şi s-au introdus altele, nu prea inteleg rostul. Am aşteptat să uşureze treaba celor care joacă la viteză şi demifond, pentru a obţine categoria de Porumbel AS. Bine că măcar nu au schimbat criteriile categoriei AS crescător!
Mai sunt şi modificări bune, de exemplu: concursul de la Berlin este o idee extraordinară şi limitarea porumbeilor trimisi este numai de lăudat.
Executarea planului de zbor în programul de clasamente, iar e o treabă foarte bună.
În fine, regulamentul trebuie respectat şi nu criticat!

Observaţii personale 9

Proporţional cu scăderea temperaturii creşte consumul de hrană a porumbeilor.
Este un lucru normal, dar parcă se obsearvă mai pronunţat ca la alte specii de animale. De fapt cu scăderea mesei corporale a vieţuitoarelor, creşte cantitatea necesară de energie pentru menţinerea temperaturii.
Puii tardivi, nenăpârliţi consumă mai multă hrană decât porumbeii adulţi, sau puii din vară. Porumbeii foarte bătrâni (ex. masculul meu 024543/92, dar şi celălalte) de asemenea consumă peste medie.
Probabil mai sunt în creştere, iar nici penajul lor nu are o termoizolare comparabilă cu cei al adulţilor.

Ianuarie (2011) 1

Am început nu numai o lună nouă, dar şi un an nou. Am primit numeroase felicitări de anul nou şi am căutat să şi răspund la cele primite, iar dacă totuşi am uitat, mă grăbesc acum să recuperez lipsa.
Anul nou a debutat cu un frig asemănător ca cel din ultimile zile a anului trecut şi pofta de mâncare a porumbeilor este pe măsură. Ca să aibă şi ei revelion am suplimentat raţia cu porumb şi am dat să mănânce pe săturate. Aşa fac mereu, probabil porumbeii nu ştiu de ce, dar eu caut să fac sărbătorile mai frumoase şi pentru ei. Nu va ţine însă prea mult acest belşug, de 1 ianuarie intră totul în făgaşul normal şi din păcate de această dată am şi orz de calitate mai proastă.

Cum este şi normal omul la început de an face planuri. Aşa şi columbofilii. Am văzut pe internet că în alte zone au început să întocmească planurile pentru anul 2011. Mai mult au început cu maratonul, cea mai controversată categorie. Mai toată lumea vrea să participe la întocmirea planului la această categorie, iar cei mai zgomotoşi sunt cei care nici nu vor să zboare peste 700 de km. Nu prea înţeleg fenomenul, tind să cred că este vorba de o doză mare de invidie, sau răutate.
Pentru zona noastră nu am văzut încă nici o încercare, dar cel al moldovenilor se pare aşa de performant, încât eu personal aş participa acolo, dacă ar fi posibil. De fapt regiunea noastră s-ar încadra bine şi în zona acea, iar concursurile propuse de ei ar fi ideale şi pentru noi, fiind la distanţe comparabile cu al lor.
Deci: Bydgoszcz 923 km, Chojnice 991 km, Slupsk 1085 km, încoronat cu un derby de la Berlin 1102 km şi cu concurenţa din zonă, ar fi nişte perespective foarte prestigioase pentru 2011 şi cine ştie, poate şi pentru viitor. Cu atât mai mult ar fi de dorit participarea în zona aceea, că din zona noastră nici anul trecut nu s-au strâns decât foarte puţine porumbei pentru maratoane şi pe deasupra au fost şi pierderi însemnate, deci probabil în 2011 va fi şi mai puţin numărul celor care vor să măsoare puterile la această categorie. De faptul că şi la noi sunt foarte mulţi maratonişti (?) care se mulţumesc cu 750 km, nici nu vreau să vorbesc.
În regulament nu sunt nominalizate care judeţe de care zonă aparţin. Bineânţeles ar mai fi şi de văzut dacă organizatorii ne-ar primi, cei 80-100 de porumbei cu care am veni, nu ar pune probleme serioase de locuri în mijlocul de transport. După cum cunosc spiritul competiţional a celor din nord-estul ţării, cred că şi ei ar fi de acord. Întrebarea mai gravă este, dacă şi ceilalţi colegi de club, de asociaţie, sau de zonă ar fi de acord cu această idee.
Interesant ar fi de văzut şi cum se comportă porumbeii noştri pe aceea rută, fiindcă nu am zburat în direcţia Poloniei de când nu se mai organizează zboruri naţionale de la Gdansk.
Nu a trecut nici 24 de ore de la publicarea planului sus menţionat (porumbel.net) şi deja s-a şi modificat la trei zboruri de Elblag, care este mult mai puţin atractiv, cel puţin pentru mine.

Dar să vedem ce am făcut în această perioadă în anii trecuţi în crescătorie.
În general preocupările erau aceaşi ca şi acum, tratam porumbeii de diferite boli, după cum am mai scris şi mai înainte.
În anul 1996 la data de 22 decembrie s-au speriat porumbeii, probabil de uliu şi 13 porumbei nu a înnoptat acasă. A doua zi s-a mai întors şase, iar şapte am pierdut definitiv. Cu două săptămâni mai târziu, iar am avut o întâmplare asemănătoare, pe 5 ianuarie 1997, când 21 de porumbei nu au înnoptat acasă. A doua zi s-au întors 18, iar trei s-a pierdut definitiv. De atunci nu i-am dat drumul iarna, decât de 2-3 ori în anii 2001-2002, pierzând de fiecare dată câte un porumbel, apoi am învăţat lecţia definitiv.
În 1998 am vaccinat porumbeii cu Nedevac 0,5 ml / porumbel (contra paramixoviroză), iar după vaccinare doi au murit. Evenimente asemănătoare au avut şi alţii în urma vaccinări cu acest vaccin. De atunci nici nu am văzut pe piaţă, dar nici nu-i duc dorul.
În anul 2008 terminaseră orzul şi am dat numai porumb o dată pe zi. Tot în 2008 tratamentul antiparazitar am făcut pe data de 3 ianuarie cu ivermectină.

În rest nu s-au întâmplat lucruri deosebite în această perioadă, cum sper să fie şi în 2011.